Foto: Cristian Niculescu

Obiective turistice
Structura initiala a Capitalei a cunoscut schimbari radicale, datorate in parte vremurilor tulburi, dar si diferitelor administratii care au modificat pe parcurs planurile urbanistice ale orasului. Evolutia a avut loc in etape istorice separate. Din perioada Evului Mediu, secolul al XVI-lea, dateaza intemeierea cetatii Bucuresti si ridicarea ansamblului domnesc de la Curtea Veche. In jurul palatului si al bisericii, pastrate pana in prezent in forma initiala, s-au dezvoltat numeroase centre si ateliere mestesugaresti pe ulite celebre, intitulate Selari, Lipscani, Smardan sau Gabroveni.
Calea Victoriei abunda de impresionante capodopere arhitectonice ale epocii moderne: Muzeul National de Istorie, Casa de Economii si Consemnatiuni, Ateneul Roman sau Cercul Militar National. Comunitati minoritare si-au adus aportul prin zidirea unor remarcabile edificii: bisericile Luterana, Armeneasca si Anglicana, centre culturale sau case memoriale. Perioada contemporana, se remarca prin inaltarea Palatului Parlamentului pe fostul Deal al Spirii, pe o suprafata depasind 300 mii de metri patrati, a doua ca marime din lume.

Modalitati de relaxare
Bucurestiul li se prezinta turistilor ca un oras alert si incantator prin diversitatea sa, beneficiind de numeroase baruri, cafenele, restaurante, malluri, teatre si cinematografe. Parcurile ii sunt pline de viata la sfarsit de saptamana, in special cele situate in dreptul zonei centrale, Cismigiu, Libertatii, Tineretului sau Herastrau. Apreciat pentru pitorescul sau si rasfatat in perioada interbelica cu apelativul de “Micul Paris”, orasul prospera an de an, ajungand incet, dar sigur, sa ocupe un loc bine meritat in randul capitalelor Uniunii Europene.

Statuia Aviatorilor
Inaugurat in anul 1935, monumentul reprezinta un omagiu adus pionierilor aeronauticii, celor care au pus bazele unei adevarate arte in stiinta romaneasca, luptand cu imensitatea vazduhului si fortele nebanuite ale naturii.

Cristian Niculescu

Foto: Hubert Burda Medien

În față scurt, în spate lung – acesta este look-ul tipic anilor ’80. Părul din calotă trebuie să fie buclat și să aibă un aspect cât mai natural.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Bob ciufulit

Foto: Hubert Burda Medien

Bobul clasic se filează în părțile laterale pentru a rezulta un look rebel, ușor dezordonat. Efectul se obține cu spumă și prin uscarea părului cu capul în jos.

.

.

.

.

.

.

.

Breton des

Foto: Hubert Burda Medien

Bretonul trebuie să aibă o linie perfectă, să fie bine întins și să cadă greu. Serurile pentru netezire sunt de mare ajutor.

.

.

.

.

.

.

.

Look hollywoodian

Foto: Hubert Burda Medien

Un păr bogat cu onduleuri mari nu se va demoda niciodată. Se iau șuvițe subțiri și se trec prin odulator. Pentru o coafură de durată, aplicați fixativ din belșug.

.

.

.

.

.

.

.

Coafură  paj

Foto: Hubert Burda Medien

O tunsoare cu tăieturi rotunde ce încadrează frumos liniile feței.

Nu avantajează, însă, pe oricine, ci numai pe cele cu o fizionomie delicată. Se coafează cu ajutorul unei perii circulare.

.

.

.

.

.

.

.

Șuvițe de mătase

Foto: Hubert Burda Medien

Părul lung și drept prinde viață dacă faceți câteva onduleuri lejere pe șuvițele de la suprafață. Le obțineți fie cu o perie circulară, fie cu un ondulator.

.

.

.

.

.

.

.

.

Breton punk

Foto: Hubert Burda Medien

Coafură inspirată din cultura punk – bretonul este lung și filat. Se coafează cu un gel rezistent și se aranjează cu degetele.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Bucle rebele

Foto: Hubert Burda Medien

Iată o coafură ideală pentru părul fin și subțire. Aveți nevoie de un set de bigudiuri electrice și fixativ pentru volum. Puteți aranja vârfurile cu ajutorul degetelor.

.

.

.

.

.

.

.

Păr  franjurat

Foto: Hubert Burda Medien

Tunsorile cu franjuri, până în dreptul bărbiei au revenit în forță.Acestea sunt de fapt o reinventare a clasicului bob. Vârfurile se coafează spre față și se modelează cu ceară sau gel.

Foto: Jurgen Gayda, Bettina Stoss, Daniel Angelescu, arhiva personală

Foto: Jurgen Gayda, Bettina Stoss, Daniel Angelescu, arhiva personală

„Îți poți schimba viața cu o lecție de dans“- Royston Maldoom

Ce se întâmplă când pasiunea se întâlnește cu lipsa de prejudecăți? Ia naștere un proiect precum
„Comunity dance“. Acesta
își propune să reunească
100 de tineri români din diferite niveluri sociale, care să studieze sub îndrumarea a doi coregrafi renumiți lucrarea „Pasărea de foc” de Igor Stravinski și să o aducă pe scenă în fața publicului. Prima reprezentație a acestui spectacol va avea loc în cadrul Festivalului „George Enescu“ din 2009. Spectacolele vor avea lor pe 5 septembrie la București, pe scena Teatrului Național, pe 7 septembrie la Brașov și pe 9 septembrie la Sibiu.
Parteneri în proiect sunt Fundația Concordia, Fundația Principesa Margareta a României, Fundația Vodafone și Liceul I.L. Caragiale – București și Școala pentru Hipoauzici București. Aceste organizații/instituții sunt și cele care asigură componența grupului
de tineri care vor lua parte
la proiect.
Cui i se adresează proiectul? Tinerilor între 11 și 22
de ani, fără o pregătire fizică deosebită, indiferent de mediul social din care provin, tinerilor de la diferite școli generale, licee sau școli speciale (hipoacuzici sau cu deficiențe locomotorii), precum și de la organizații umanitare din București, din Brașov și
din Sibiu.
Cum vor ajunge la această performanță? Grație repetițiilor intensive realizate de cei doi coregrafi împreună cu colegii lor români pe durata a circa 5 săptămâni.
Care este obiectivul acestui proiect? De a-i reda pe tineri societății, de a-i face să se descopere pe ei înșiși, să-și descopere potențialul, dorințele, să-și descătușeze energiile și să învețe să și le canalizeze. Un alt obiectiv este de a implementa în România un astfel de proiect și de a-l face să continue cu forțe locale. Fiecare comunitate îl poate  adapta la nevoile sociale locale, vârsta și criteriile de selecție putând fi schimbate. De exemplu, la Hamburg, proiectul s-a desfășurat cu șomeri, cel mai important rezultat fiind faptul că o parte dintre ei și-au găsit foarte curând de lucru, întrucât au avut o altă atitudine față de ei înșiși și față de ceilalți, fapt ce a influențat și imaginea celorlalți despre ei.
Cum a luat naștere acest proiect? În urma vizionării mai multor spectacole realizate de artiștii coregrafi Royston Maldoom din Marea Britanie și Joseph Eider din Germania, doamna Monique Gruber, soția fostului ambasador al Germaniei în România (în perioada 2003-2006), prin Asociația înființată special pentru România, „Jungen Rumänen eine Chance!“, a decis să demareze acest proiect.
Și Royston Maldoom, și Joseph Eider sunt expresia visului fiecăruia dintre noi devenit realitate, respectiv acela de a reuși în viață, de a ne găsi menirea. Niciunul dintre cei doi nu a avut vreo legătură cu dansul până aproape de vârsta adultă, dar amândoi, odată ce au luat contact cu dansul, au realizat că aceasta e calea, că acesta e drumul de urmat în viață. Tocmai de aceea crezul celor doi este că oricine poate să danseze, indiferent de vârstă și de pregătirea fizică, putând chiar să descopere că îi place dansul.
De fapt, dansul pe lângă faptul că este un scop în sine, are și rolul de a-i aduce pe tineri împreună, de a le arăta că au ceva de oferit societății. El este și un mijloc, pentru fiecare participant în parte, de a-și schimba propria viață, de a se elibera de complexe, de a învăța să se descopere, să-și acorde sie însuși încredere. De altfel, unul dintre motto-urile lui Royston Maldoom este „Dați-mi un corp imperfect să-l fac perfect prin dans“.
Principiul de bază al acestui demers este încrederea, așa cum spunea dl. Maldstoom în cadrul conferinței de presă ce a avut ca scop mediatizarea proiectului: „eu le acord întreaga mea încredere cursanților; nu am voie să mă îndoiesc de faptul că sunt capabili să reușească; o clipă de șovăială din partea mea, și totul s-a dus de râpă!“. Din punctul de vedere al lui Roystoon Maldoom, toți tinerii sunt potențiali artiști, iar arta, în special dansul, sunt căi de transformare a tinerilor și, implicit, a societății.
Acest proiect va avea rezultate și la nivel de grup: îi va obișnui pe tineri cu disciplina, cu punctualitatea, cu toleranța, le va dezvolta capacitatea de a lucra în echipă, de a se adapta diferitor caractere.
Cei interesați de informații suplimentare sau să sprijine financiar ori prin activități de voluntariat proiectul pot accesa site-ul www.pasareadefoc.ro sau se pot adresa coordonatoarei proiectului în România, alexandra.arnautu@amistad.ro.

Dansul – cale de transformare a tinerilor și a societății
■ „Jungen Rumänen eine Chance“– asociația are ca scop promovarea în România a dezvoltării spirituale în rândul copiilor și a tinerilor din familii fără posibilități, pentru a le oferi o mai bună posibilitate de integrare în societate; toate acestea, prin implicarea lor în proiecte culturale sau muzicale sub coordonarea cadrelor didactice din România.
■ Royston Maldoom – de origine britanică; la început, a fost fermier, apoi, coregraf, devenind inițiatorul și conducătorul de dans al multor proiecte la nivel mondial în ultimii 30 de ani; începând cu anul 1980, a organizat numeroase ateliere de lucru, școli de vară și festivaluri de dans, a înființat comunități de dans și și-a dezvoltat filosofia de dans comunitar; ulterior, a lucrat mai mult pe plan internațional; în 1996, a organizat un proiect cu 100 de copii ai străzii în Etiopia; la absolvire, cursanții au primit acreditare de la Universitatea din Middlesex–Londra ca dansatori, coregrafi și profesori; în anul 2006, Regina Marii Britanii i-a decernat Ordinul Imperiului Britanic (OBE) pentru Servicii de Dans; în anul 2007 a primit Premiul Forum Germano–Britanic pentru angajamentul său în relațiile germano–britanice, precum și premiul de la „Club der Optimisten“ din Hambrug.
■ Joseph Eder – de origine germană; inițial, a fost negustor de vite; întâlnirea cu dansatorul și coregraful James Saunders a însemnat începutul pasiunii sale pentru dans; a devenit apoi coregraf și actor la München, director artistic al teatrului înființat de el în 1994, „De două ori teatru–dans“, conferențiar universitar; conceptul dezvoltat de el a primit numele de „Body as Voice“–„Corpul ca voce“.
A început colaborarea cu Royston Maldoom în 2005.
■ Ana Cătălina Gubandru – coregraf; absolventă în 2004 a UNATC I.L. Caragiale, secția creație coregrafică; din 1998 până în prezent a avut mai multe creații proprii, a lucrat cu unii dintre cei mai renumiți coregrafi; din 2004, profesor de dans la mai multe școli de dans; a beneficiat de o rezidență de creație în cadrul Proiectului European „Looping“–Nîmes; a participat la masterclass-ul de dans comunitar condus de Royston Mastroom.
■ Irina Roncea – balerină; fondatoare, împreună cu Cosmin Manolescu, Mihai Mihalcea și Florin Fieroiu, a Companiei de Dans Contemporan „Marginalii“; absolventă a UNATC I.L. Caragiale în 1996; bursă la Paris, la atelierul „Pepinières Européennes pour Jeunes Artistes“; numeroase spectacole în țară și în străinătate; din 2000, balerină a Companiei Orion Balet; a participat la masterclass-ul de dans comunitar condus de Royston Mastroom.

Cătălina Oprea

Foto: Radu Vintilescu, Emilian Săvescu, Kinga Varga

Foto: Radu Vintilescu, Emilian Săvescu, Kinga Varga

Kinga poartă ghete albastru electric, blugi, o bluză puțin decoltată și două pandantive care captează privirea. Are ochi albaștri, iar tunsoarea scurtă îi înconjoară capul ca o aureolă. În această ipostază de luni dimineață seamănă cu îngerașul de pe unul dintre pandantivele de la gât, care are și el povestea lui: a fost realizat de  către designerul Carla Szabo pentru colecțiile de iarna trecută ale Kingăi, Winter Wings și Baby Kinga.
Îi plac spațiile luminoase și colorate, iar showroom-ul cu ferestre mari de lângă fostul magazin Eva din București
se bucură din plin de amândouă.
Ne-am întâlnit în fața clădirii, lângă un loc de joacă    pentru copii, iar coincidența mi s-a părut salutară: toate colecțiile ei exprimă pofta de joacă și dorința de experimentare. Despre colecțiile trecute puteți citi pe site-ul ei, care vă va întâmpina cu muzică, așa cum m-a primit și Kinga pe mine: primul lucru pe care l-a făcut după ce am intrat pe ușă a fost să pornească radioul.
Cine ți-a pus andrelele
în mână?
Nu a trebuit să mi le pună cineva, pentru că le-am luat eu singură. Am crescut într-o familie care cu asta se ocupa: mama cu andrelele și croșeta, iar bunica și tata, cu confecțiile (Kinga este din Satu-Mare, n.r.). Era o familie de artiști și eu, de mică, văzând-o acasă pe mama că tot timpul îi mergea mâna, deși după-masa mergea la atelierul unde lucra, mi-a plăcut lucrul de mână. La școală, orele de lucru manual erau cele mai plăcute. Am început și eu pe la 6–7 ani.
Când ai devenit designer cu diplomă?
Am terminat Facultatea de Arte Plastice și Design, specializarea design vestimentar, acum patru ani, la Cluj. Am făcut cinci ani de facultate și, după aceea mi-am continuat studiile cu un master în management și în afaceri, ca să învăț să nu mă las
păcălită.
Ești angajată a unei firme, dar ai avut libertatea să-ți dezvolți  propria ta linie, Kinga. Te vezi ca fiind mai mult artist sau manager?
Da, sunt angajată la cel mai mare producător de fire din România, însă, având încredere în mine mi-a dat libertate deplină. Cei de la firmă mi-au lăsat mână liberă să fac ce vreau, dar, totodată, să mă și zbat, să mă lovesc de greutăți. La început, m-am descurcat singură și pe partea de creație și pe partea de management. Acum am format o echipă care se ocupă de producție, de marketing, de vânzări și de promovare. Eu am rămas strict pe partea de creație: conceperea colecției, alegerea firului, specificarea mașinii pe care urmează să se lucreze, stabilirea contexturii, trimiterea la fabrică. Trebuie să fii un pic din amândouă, ca să meargă o afacere. Nu poți să fii numai artist. Am învățat și eu din greșeli.
Ai un mentor?
Primul mentor l-am considerat pe tata. Am zis: „eu trebuie să ajung ca tata și mai sus ca el“. A mai fost și profesoara mea, Basso Stănescu, iar în acest moment este domnul Luigi Bodo, șeful meu.
Asistăm la o revenire a lucrului de mână?
Da, lucrul de mână, tricotajele au luat din nou amploare. Este o influență care a venit din afară. În fiecare dintre colecțiile marilor creatori găsindu-se câte două sau mai multe piese tricotate, chiar dacă nu de mână. Se pot purta și în sezonul rece, și în sezonul cald: vara se folosesc fire naturale și poate ieși o hăinuță atât de subțire și de ușoară, că nici nu-ți vine să crezi că e croșetată sau tricotată. Moda este repetitivă, un curent dintr-un anumit moment se regăsește peste câțiva ani. Desigur, într-o altă formă sau idee. Am întâlnit doamne care croșetează și tricotează din hobby și am început și câteva colaborări. Ele mai câștigă un ban, eu reușesc să exprim ceva ce nu aș putea exprima doar cu ajutorul  mașinilor și readuc în actualitate lucrul manual.
Ce poți să ne spui despre proiectele tale de viitor?
Lucrez la colecția de toamnă-iarnă și m-am distrat puțin pe tema celor ce se întâmplă pe piață. Mai scurtăm puțin fustele, că e recesiune. Preiau din elementele de actualitate și încerc să aduc un zâmbet pe buzele celor care văd hainele mele. Și pregătesc, Doamne-ajută, linia de copii, pe care o prezentăm cu linia de adulți. Am multe proiecte, dar prefer să vorbesc despre ele după ce le văd concretizate.

Un designer cu multe planuri de viitor și cu foarte multă energie
■ „Vara este bine să purtăm haine din materiale cât mai naturale, chiar cu puțin sintetic în ele, fiindcă dau o ținută mai bună produsului, care se comportă mai bine la spălare: 98% bumbac și 2% acrilic sau 50% bumbac cu 50% vâscoză sau combinații de bumbac cu mătase sau in, în combinații de 80% in și 20% poliamidă, PNA sau vâscoză. Eu am propus pentru vara aceasta multă culoare, hăinuțe lejere, nimic mulat pe corp, forme de A și de cocoon, uneori chiar am pus accentul pe talie. În general am pus accentul pe umăr, să fie dezgolit, aerisit. Fustele se opresc în jurul genunchilor sau mai jos de genunchi ori sunt foarte lungi.“
■ „Hainele mele se adresează doamnelor,  domnișoarelor și copiilor. Clienta mea este o persoană independentă, căreia îi place viața, îi place să trăiască momentul, o persoană deschisă la minte. Are între 25 și 45 de ani și vede viața în culori.“
■ „Nu cred că din cauza crizei femeile vor avea mai puțină grijă de ele, dar cred că vor deveni mai atente pe ce și cât cheltuiesc.“
■ „Sunt încă puțini tineri care se ocupă cu lucrul de mână, deși mi-ar plăcea să văd fete mondene care stau la taifas și tricotează.“
■ „Lucrez cu fabrici din România, în special din zona Moldovei. Unele au tehnologie foarte nouă, nu pot să spun că de ultimă generație, pentru că acelea de ultimă generație scot produsul încheiat, nu mai trebuie să îi faci nimic. Această tehnologie costă mult, pe lângă mașină mai este nevoie de un calculator, de un program, de un om foarte bine instruit și, pe lângă asta, la tricoturi există o grămadă de finețuri. Dar lucrurile merg spre bine și la noi.“
■ „Într-o colecție am haine de toate finețurile (= raportul dintre lungimea unui fir textil şi greutatea lui, care indică fineţea firului respectiv, n.r.), de la ceva subțire la ceva foarte gros. Există valuri de tendințe, o tendință ține cam trei ani. Într-o perioadă se purtau tricoturi foarte groase, predomina aspectul acela de haine lucrate manual. Acum, va fi o revenire către materiale subțiri, aerisite, dantelate.“
■ „Îmi doresc un atelier, la un moment dat, în care să lucreze niște doamne mai în vârstă. Să croșeteze și să stea de vorbă. Eu mi-am pierdut bunicii de mică, așa că am o slăbiciune pentru oamenii vârstnici.

Interviu de Andra Botescu

Foto: Hepta

Cu mic, cu mare, intrăm în frenezia pregătirilor de Paște, mai ales când ne dăm seama că mai avem câteva zile și mai sunt atâtea de făcut: curățenia de terminat (sau de început), cumpărături, pregătit cadouri, gătit diverse mâncăruri…
Ca să nu ajungeți epuizate fizic și psihic în zilele Sfintei Sărbători și ca să trăiți cum se cuvine atmosfera și semnificația Paștelui, n-ar fi rău să o luați din timp cu pregătirile, metodic. Cum? Iată câteva
sugestii:
● gândiți-vă din timp unde vreți să petreceți Paștele: acasă, într-o minivacanță sau într-o vizită;
● odată opțiunea făcută, stabiliți bugetul necesar, care trebuie să cuprindă, după caz: costuri de deplasare, de cazare și de masă, cadouri, pregătirea meniului, realizarea curățeniei în casă, vestimentația necesară, etc.;
● repartizați curățenia pe zile și „părticele“ (într-o zi o cameră, într-o zi spălat și călcat perdelele, etc.) pentru a cuprinde totul;
● planificați cumpărăturile din timp: ce poate fi cumpărat din timp (cadouri, alimente și băuturi cu termen de valabilitate mai mare, decorațiuni, articole vestimentare, etc.); astfel, nu vă veți călca în picioare în ultimele zile prin magazine și nici nu veți trăi cu spaima că nu vă ajung banii;
● hotărâți din timp cu ce vă îmbrăcați dvs. și ceilalți membri ai familiei și, dacă e cazul, achiziționați câte ceva nou de purtat în zilele de sărbătoare;
● pentru că nu sunt de ajuns curățenia casei și a trupului, încercați, pe cât posibil, să respectați tradițiile bisericești: post, rugăciune, fapte și gânduri bune (sau măcar abținere de la fapte și gânduri rele), spovedanie, împărtășanie, participare la slujbe.
Pe ultima sută de metri, respectiv în Săptămâna Mare, gospodinele intră în mare agitație. Dacă veți fi aplicat planul de bătaie de mai sus, în zilele premergătoare Paștelui nu veți intra în panică și nici nu veți fi mai obosite decât e cazul, întrucât:
● faceți ultimele retușuri la curățenie;
● cumpărați doar „mărunțișurile“;
● puteți să ajungeți, dacă doriți, și la unele dintre slujbele de la biserică;
● pregătiți mâncarea în voie, fără a fi stresată că nu vă ajunge timpul sau că nu aveți toate produsele care vă trebuie; astfel, de exemplu, în Joia Mare puteți vopsi ouăle, în Vinerea Mare puteți face cozonacii și/sau alte deserturi, iar sâmbătă, vă puteți ocupa de friptură și/sau alte feluri de mâncare.
Printre toate acestea, nu uitați să strecurați și o programare la un salon de înfrumusețare, făcută, bineînțeles, din timp, știută fiind aglomerația din ultimele zile de la aceste saloane.
Acestea fiind zise, nu-mi mai rămâne decât să vă urez un „Paște luminat!“
Cătălina Oprea

Foto: Hubert Burda Medien

Știrile care mai de care mai alarmiste despre situația economică de pe la noi și de aiurea vă asaltează fie că deschideți televizorul sau ziarul, fie că ieșiți din casă. Oricâtă stăpânire de sine ați avea, simțiți uneori cum vă lăsați pradă gândurilor negre și incertitudinii. Auziți în dreapta și în stânga  idei despre cum e mai bine  să vă investiți banii, să faceți eco­nomii în asemenea perioade tulburi, încât nu mai știți, probabil, încotro s-o apucați.
Iată, totuși, câteva sfaturi menite nu a face criza să vă ocolească, ci, poate, a vă ajuta să o treceți mai ușor:
■ întocmiți periodic o listă cu veniturile și cheltuielile familiei; încercați să nu omiteți nici cele mai mărunte cheltuieli; în felul acesta, veți ști cu certitudine care este suma de care dispuneți după ce ați alocat bugetul necesar pentru cheltuielile recurente ale casei;
■ identificați cheltuielile făcute sub imperiul lui „am nevoie“ și cele făcute sub imperiul lui „vreau, îmi doresc“; încercați să renunțați la achiziționarea lucrurilor care nu sunt absolut necesare;
■ efectuați la timp plata facturilor, pentru a nu trage după dvs., lună de lună, plăți restante la care se adaugă, eventual, și penalități de întârziere a plății;
■ analizați tipurile de abonamente deținute la telefonul fix/mobil, la Internet, la cablu TV, etc., pentru a vedea dacă nu le puteți schimba cu unele mai mici ca valoare sau, eventual, renunța la vreunul dintre ele;
■ reduceți cheltuielile cu mașina proprie: mergeți mai des cu transportul public, eventual faceți-vă un abonament lunar (veți ieși mai ieftin); în plus, cât stați în trafic, puteți citi o carte sau vorbi la telefon, de exemplu;
■ mergeți la magazin cu lista de cumpărături făcută de acasă și încercați să o respectați; când alcătuiți aceas­tă listă încercați să cre­ionați meniul familiei pe câteva zile – o săptămână, pentru a avea o alimentație variată, dar și pentru a aproxima corect cantitățile și a nu arunca produse pe care nu apucați să le consumați;
■ fiți atenți la prețurile produselor și la oferte (de multe ori, prețul nu este redus, așa cum pretinde reclama);
■ mergeți mai rar prin cluburi sau prin restaurante;
■ gătiți acasă; deși presupune timp și efort, mâncarea gătită în casă este mai ieftină și mai sănătoasă; puteți chiar, uneori, să vă luați mâncare de acasă pentru la serviciu; nu o dată cred că vi s-a întâmplat să plătiți o sumă apreciabilă pentru o porție nesatisfăcătoare de la o firmă de catering;
■ aveți grijă de unde cumpărați anumite produse: de exemplu, prețul unei sticle de apă minerală de 0,5 l poate varia între 2 și 4 lei în funcție de magazin;
■ realizați acasă, pe cât posibil, operațiunile de între­ținere personală (vopsitul părului, epilat, pensat, etc.) sau de întreținere a unor obiecte precum mașina, covoarele, etc.
■ gândiți-vă din timp la ocaziile deosebite care implică anumite cheltuieli suplimentare (Crăciun, Paște, zi de naștere, nunta unui coleg…); în felul acesta veți putea pune bani deoparte sau veți achiziționa cadouri interesante la prețuri accesibile (de la reduceri, de exemplu);
■ încercați să renunțați la anumite obiceiuri nocive și costisitoare în același timp: fumat, consum frecvent de alcool sau consum nejustificat de medicamente;
■ nu vă lansați în proiecte / investiții nerealiste sau ale căror detalii nu le cu­noaș­teți în profunzime;
■ încercați ca lunar să puneți deoparte o sumă cât de mică pentru zile negre.
Unora li se vor părea aceste măsuri ca derizorii, lipsite de vreun rezultat concret. Și, totuși, veți fi uimiți când veți constata ce sume cheltuiți pe fleacuri. Totodată, păstrarea unei evidențe stricte a veniturilor și a cheltuielilor vă va da sentimentul că aveți lucrurile sub control și teama, inevitabilă într-o asemenea perioadă, nu vă va mai paraliza. Astfel, veți reuși să luați cele mai bune decizii.
Cătălina Oprea

Foto: Guliver/Getty Images

În zilele noastre, viața este extrem de complicată și ne pune în față și bune, dar și rele, cu o repeziciune uimitoare. De multe ori, apelarea unui număr de telefon vă va ajuta să faceți față unei situații neplăcute, prin care nici nu cre­deați că veți trece vreodată, sau măcar vă va orienta în alegerea unei căi de rezolvare. Tocmai de aceea, vă prezentăm câteva numere de telefon, unele dintre ele deja cunoscute de dvs., altele mai puțin, pe care este bine să le aveți în agendă:
● 112: număr de telefon unic la nivel european pentru situații de urgență (ambulanță, poliție, pompieri); este apelabil din orice rețea de telefonie fixă sau mobilă și este gratuit;
● 021 / 9833: în situația în care vă confruntaţi cu o situaţie de violenţă în familie, puteţi apela acest număr de oriunde din țară, 24 de ore din 24; este alo­cat Agenției Naționale pentru Protecția Familiei;
● 116 000: la acest număr, Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Ex­ploataţi Sexual – FOCUS preia apeluri prin care se anunţă dispariţia unor copii sau exploatarea lor sexuală, traficarea lor, aceste situații fiind apoi transferate poliţiei.
● 116 111: este alocat Asociației Telefonul Copilului; la acest număr pot fi semnalate cazurile de încălcare a drepturilor copilului, copiii înșiși putând suna pentru ajutor.
Aceste ultime două numere de telefon sunt gratuite în rețeaua Romtelecom și apelabile 7 zile din 7. Ele urmează a fi implementate în întreaga Europă. De altfel, Comisia Europeană și-a anunţat intenția ca, în cel mai scurt timp cu putință, şi alte numere europene care vor începe cu 116, dedicate serviciilor sociale, să fie intro­duse în uz.
● 0800 8 700 700: prin acest număr de telefon, reprezentanți ai Agenției Naționale Antidrog vin în sprijinul apelanților cu informaţii şi sfaturi despre efectele negative ale consumului de droguri, tutun şi alcool, precum şi despre consecinţele deţinerii şi traficului de stupefiante. Apelurile pot fi efectuate gratuit, în rețeaua Romtelecom, de luni până vineri, între orele 8-22.
● 0800 800 033: este alocat Aso­ciației Române Anti-SIDA; este accesabil gratuit în rețeaua Romtelecom; sunând la acest număr, pot primi informații și consiliere atât pacien­ții, cât și ONG-urile sau alte instituții interesate /implicate;
● 0800 826 787: telefon verde pus la dispoziție de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Sigu­ranța Alimentelor. Apelând acest număr, puteți obține informații obiective sau puteți sesiza nereguli ori deficiențe în domeniul siguranței alimentelor.
Din păcate, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului nu dispune de un număr unic la nivel de țară, în consecință, eventualele reclamații trebuie făcute la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorului pe raza căruia vă aflați sau online, pe site-ul www.anpcnet.ro.
De asemenea, este util să fiți la curent cu numerele de telefon ale companiilor furnizoare de gaze, de electricitate, de apă, de telefonie mobilă, de Internet și cablu, etc., pentru a solicita informații, pentru a face reclamații sau pentru a semnala situații de avarie (de exemplu, o scurgere de gaze).
În caz de călătorie în străinătate, veți găsi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, www.mae.ro, atât sfaturi privind călătoriile în diverse țări, cât și datele de contact ale misiunilor diplomatice ale României în lume.
Nu în ultimul rând, e bine să rețineți numerele Romtelecom 1931, de la care puteți afla numerele de telefon ale altor clienți ai rețelei, și 1951, pentru in­formații diverse.
Chiar dacă nu va fi cazul să folosiți aceste numere de telefon, ceea ce vă dorim din tot sufletul, e bine să le cunoașteți și să le aveți la îndemână. Nimeni nu e la adăpost de vreo primejdie.

Text: Cătălina Oprea

Foto: Cristian Ivan

Moldoveanu și Negoiu
Cu o suprafață de șapte ori mai mare decât a Bucegilor și cu o densitate de creste înzăpezite care le-au adus Mun­ților Făgăraș apelativul de Alpi ai Transilvaniei, regiunea atrage anual mii de turiști amatori de alpinism, de escaladă, dar și de numeroase alte sporturi de iarnă. Vârful Negoiu, cu cei 2535 metri înăl­țime ai săi, este al doilea ca mărime din Făgăraș după Mol­doveanu (2544 m), reprezentând un pol al instabilității atmosferice și o provocare permanentă pentru cei mai îndrăz­neți alpiniști: este greu accesibil, cu precădere în perioadele reci și înghețate ale anului. La înăl­țimi de peste 1500 de metri, serviciile de cazare oferite tu­riștilor sunt doar în regim cabanier, primele construcții de acest fel, ridicate la altitudini apreciabile, datând de la sfâr­șitul secolului al XIX-lea. Traseele, atrăgătoare pe timpul verii, devin tot mai puține și mai dificil de parcurs în lunile de iarnă, necesitând echipament adecvat și experiență în lupta cu mediul și înălțimile ame­țitoare. O densă rețea hidrografică, compusă din lacuri glaciare dezvoltate pe su­pra­fețe mari și la înălțimi de peste 2000 de metri, dau un plus de savoare regiunii. Aceas­tă rețea include câteva lacuri renumite ca locuri de popas pentru turiști, precum Bâlea, Mioarelor sau Podragu.

Transfăgă­rășan
Reprezentând un simbol al trudei și al puterii umane de a crea, șoseaua lungă de 92 km, care străbate cel mai impunător lanț montan de pe teritoriul României, pornește din județul Argeș și ajunge până în apropiere de Sibiu. Serpentinele sale străbat relieful aspru al muntelui dezvăluind privirii peisaje de vis.
Șoseaua, construită între anii 1970 și 1974, este deschisă traficului doar câteva luni pe an, în perioadele de vară și la începutul toamnei, din cauza dificultății traseului și a vremii nefavorabile.

Cristian Niculescu

AGENȚIA DE TURISM KLASS TOUR
Pentru detalii și rezervări contactați agenția KLASS TOUR: +40.21.330.43.02;  office@klasstour.ro; www.klasstour.ro

La cei 61 de ani ai săi, Petrică Moise este un om realizat. Pe plan profesional, a devenit unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi artişti din domeniu. Repertoriul său vast, care cuprinde  sute de melodii, i-a inspirat pe mulţi cântăreţi, fie ei celebri, fie aflaţi la început de drum. Pe plan familial, cei mai fideli fani de-a lungul vremii i-au fost soţia şi copiii.

Muzica este o profesie ca oricare alta?

Foto: Alexandra Manaila

Profesia noastră, a muzicienilor, este asemă-nătoare cu a medicilor. Doctorul vindecă trupul, muzicianul, sufletul. Muzica te înalţă, te apropie de ceruri. Este un dar dumnezeiesc, dar pe lângă talent trebuie muncă şi studiu. Eu şi colegii mei de la formaţia „Virtuozii Banatului“ am absolvit şcoala de artă, liceul de muzică, unii avem chiar și Conservatorul. Formaţia „Virtuozii Banatului“ ţine de ansamblul „Banatul“ din Timişoara, dar ca liberi profesionişti cântăm împreună la toate sindrofiile din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Hunedoara.

Sunteți celebru în zonă, dar de ce nu sunteţi mediatizat la nivel naţional?

Am fost recent cu ansamblul la un festival al tradiţiilor şi al mesteşugarilor, organizat de Primăria Oraşului Otopeni. Noi, bănăţenii, suntem cam departe de Bucureşti şi suntem chemaţi mai rar în Capitală. Ca dascăl de muzică aș spune că, în general, nu sunt chemate valorile.

De ce se întâmplă asta? Nu mai sunt talente în România?

Nu sunt chemaţi cei talentaţi.  Acum muzica populară a devenit comercială. Pe posturile de televiziune sunt amestecate valorile cu nonvalorile, iar lumea este derutată. Non-valorile pătrund foar-te uşor pe piaţă şi în massmedia. Eu am crescut cu muzica populară adevărată, care se cânta acum 40 de ani şi care mai există doar pe discuri.

Prin ce vă deosebiţi de alţi artişti consacraţi?

Prin faptul că interpretăm melodii din toate zonele folclorice ale ţării. Noi cântăm şi melodii din Ardeal, Dobrogea, Moldova şi Muntenia, dar şi muzică de café-concert. Noi, bănăţenii, avem un specific față de formaţiile din alte zone precum cea de la Teleorman a regretatului Liviu Vasilică sau cea de la Muscel a prof. Gavril Pârnoiu. Ele cântă la unison, iar noi cântăm armonic, pe mai multe voci.

Melodia „Dragu-mi şi mor de drag“ i-aţi cedat-o Mariei Ciobanu?

Nu. Maria Ciobanu s-a inspirat dintr-o piesă pe care eu am cântat-o pe ritm de brâu bănăţean. Ea a cântat-o pe ritm de horă oltenească. E un nume celebru, are un glas cu totul special. Cine mai cântă pe întinderi treptate ca dumneaei „Ciocârlia“ pentru mine acela este solist, noi, ceilalţi, suntem gurişti.

Sunteţi bucuros atunci când tinerii solişti vă preiau din repertoriu…

Înseamnă că rămâne urma mea pe pământ. Îi încurajez pe cei talentaţi, am făcut parte din diferite jurii la festivaluri de folclor şi pot spune că sunt cel mai indulgent dintre cei care jurizează acolo, dar sunt şi exigent, fiindcă îmi place să promovez doar valorile.

Veţi cânta romanţe împreună cu fiica?

Vreau să cânte singură, fiindcă este talentată. A absolvit liceul de muzică, unde a studiat violoncelul şi acum face canto clasic. Are şi voce pentru romanţe. A înregistrat un CD cu romanţe. Nu vreau să cânt cu ea, ci vreau să aibă numele ei.

Intenții

• un album de doine va apărea în curând pe piață

• realizarea unui DVD profesional

Interviu de Alexandra Mănăilă

Cu ochii larg deschiși, ghemotocul îmblănit se lipește de dr. Felix Lancaster savurând mângâierile părintelui său adoptiv.

Foto: Hubert Burda Medien

„Un braconier i-a ucis familia puiului de gorilă, lui Bolo, și a încercat să-l vândă ca jucărie.“ Medicul veterinar din Marea Britanie cunoaște povestea tristă a fiecărui animal aflat în  orfelinatul maimuțelor din Limbo, din sud-vestul Camerunului. „Când am primit-o pe Bolo, cântărea aproa-pe 5 kg și era foarte apatică.“ Mul-țumită îngrijirii pline de atenție a personalului centrului, puiul de gorilă a trecut cu bine de perioada cea mai dificilă. Încet, încet a început să capete încredere în părinții săi adoptivi.

Foto: Hubert Burda Medien

Soarta tristă a lui Bolo și a rudelor sale a devenit un punct important din planurile Națiunilor Unite. Anul 2009 a devenit „Anul Națiunilor Unite pentru gorile“. Astfel, a fost începută o campanie mondială pentru protejarea maimuțelor amenințate cu dispariția. Mari personalități susțin din inimă cauza uriașilor blânzi.

„Nu pot să înțeleg de ce mai sunt vânate gorilele cu atâta cruzime, de ce sfârșesc în cratiță sau de ce mai sunt abuzate ca animale de companie.“  Vocea actriței este plină de indignare. Existența a trei din cele patru subspecii de gorilă este amenințată: mai trăiesc aproximativ 5000 de exemplare de gorilă estică de șes, 700 de gorile de munte și doar 300 de exemplare de gorilă Cross-River.

Foto: Hubert Burda Medien

Pe lângă braconaj, distrugerea pădurii ecuatoriale este o amenințare majoră:când moare pădurea, mor și locuitorii ei. „Le răpim gorilelor temelia vieții pentru a avea noi mobilier de grădină din lemn importat de la tropice.“ Senta Berger este foarte critică: „Avem o foarte mare răspundere. Fiecare poate să facă ceva pentru animalele pașnice și inteligente!“

Nașii gorilelor

Foto: Hubert Burda Medien

• Modul în care percepem gorilele a fost influențat de către cercetătoarea Dian Fossey, asasinată în 1985. Filmul „Gorile în ceață“ (1988) a făcut-o cunoscută pe plan mondial și ne-a transmis o imagine a blândeții în contrast cu agresivul King Kong.

• Multe organizații pentru protecția animalelor militează pentru salvarea maimuțelor antropoide. Informații despre uriașii blânzi găsiți pe: www.panda.org.