Nimic din ce e bun nu poate dura la nesfârşit. Dacă vă gândiți că o prietenie durabilă nu va avea final, poate vă înşelați. Orice relație interumană se poate termina. Puţine prietenii supravieţuiesc. Acestea sunt cele norocoase.

Aveți mulţi prieteni în copilărie, apoi drumurile vi se despart când plecați, care încotro, să studiați, să descoperiți lumea. Multe din prieteniile copilăriei se sfârşesc la un moment dat, apoi se formează noi relaţii, noi prieteni. La următorul stadiu, apare aceeaşi situaţie. Prieteniile din facultate se pot sfârşi pentru că fiecare se îndreaptă către o carieră sau alta, un loc sau altul. Contactul se diminuează, prietenia poate să dispară.

Dar pot continua sau pot să dureze chiar şi la distanţă, când temelia este solidă.

O prietenie este precum un râu care curge. Pe traseu întâlniți diverşi oameni. Relaţiile între prieteni se pot schimba, dacă unul se căsătoreşte. O a treia persoană poate duce vechea prietenie la un oarecare sfârşit.

O relație strânsă se formează pe interese şi opinii comune. Odată ce încep să se schimbe, spre exemplu: vă orientați spre politică sau aveți divergenţe pe teme separate, încât sunt mai multe diferenţe decât acorduri, atunci se strică prietenia.

Prietenii au aşteptări unii de la ceilalți. Dacă unul dintre prieteni nu poate răspunde aşteptărilor celuilalt când are nevoie, atunci relaţia poate suferi.

Sau imaginaţi-vă că sunteți într-un grup de prieteni buni. După un an, unul se îmbogăţeşte. Mai are prietenia acelaşi farmec? Poate da, poate nu. Drumurile se pot despărţi datorită acestei întâmplări.

Fiecare relaţie are urcuşuri şi coborâşuri. Relaţia poate merge bine sau rău. Poate fi mai rău şi se poate sfârşi. Sau poate să fie bine azi, iar dvs. să vă doriți să cultivați prietenia, în aşa fel încât să dureze.

Când se termină o relație de prietenie

Mulţi oameni își intersecteaza calea cu a dvs. în timpul unei vieţi. Pe unii nu îi ţineți minte, unii trec pentru puţin timp şi vă rămân în minte. Dar unii, cei mai puţini, devin o parte din viaţa zilnică, o parte din dvs. Toate speranţele, temerile, bucuriile şi frământăile de zi cu zi cu cine le împărtășiţi? Cu prietenii!

Prietenii sunt cei pe care puteţi conta şi în vremurile în care vă merge bine, dar şi mai puţin bine. Aceştia sunt cei mai buni prieteni. Cei pe care ştiți că puteţi conta şi care fac parte din viaţa dvs., indiferent de distanţă, există o apropiere, o conexiune pe care o simţiți de fiecare dată când vă întâlniţi sau când vă auziţi.

Pierderea unei prietenii poate fi chiar mai dureroasă decât cea a unei relaţii de dragoste. Când vă separați de partener, prietenii vă sunt alături să vă consoleze. Cine vă va fi alături când pierdeți cel mai bun prieten? Pe cine mai sunați ca să îi plângeți pe umăr? Cine o să vă spună că vă veți face amici noi? Și ce mai contează? O să uitaţi?  Dar prietenii foarte buni nu se găsesc pe toate drumurile.

Fazele pierderii

După ce treceți de faza şocului şi a furiei că vi s-a întâmplat asta, vă cuprind sentimente de tristeţe şi regret. Uneori, vă poate încerca disperarea. Începeți să vă întrebați în legătură cu valoarea relației dvs. A fost sau n-a fost?

Cu timpul, vă veți uita îna­poi cu un soi de tristeţe aşezată. Vă veți aminti vremurile bune şi spre deosebire de alte relaţii, de obicei nu există perioade proaste, decât puţine.

Ce trebuie să ţineți minte? Că oamenii nu sosesc în viaţa dvs. întâmplător! Unii trec pentru a rămâne pentru toată viaţa. Alţii doar ca să învăţați de la ei sau ei de la dvs. anumite lucruri. Chiar dacă un prieten nu mai face parte din viaţa dvs. la un moment dat, dacă aţi fost prieteni cu adevărat, ar trebui să valorizați ce ați primit de la acesta. Întotdeauna sunt lecţii de învăţat. Concentrându-vă pe ce aţi dăruit şi primit unul şi celălalt, veți şti să vă descurcați mai bine dacă veți pierde la un moment dat un prieten bun.

Cum puteţi face o relaţie de prietenie să dureze?

Eve Carmichael afirmă că prieteniile de durată presupun experienţe împărtăşite.

O prietenie de durată presupune existenţa mai multor ingrediente: loialitate, interese comune, respect, ajutor. Toate acestea nu ar însemna nimic dacă nu ar fi experienţa împărtăşită.

• Împărtăşirea experienţelor

Liantul ce ţine o prietenie strânsă este petrecerea  timpului împreună, pe cât de mult posibil, să vă bucurați împreună, să îm­­părtă­şiți şi ex­pe­riențe mai puţin plăcute. Cu alte cuvinte, să aveți cât mai multe experienţe împărtăşite. Cu cât petreceți mai mult timp împreună cu ceilalţi, cu atât veți ajunge să îi cunoaşteți mai bine, să îi înţelegeți, să aveți încredere şi să ţineți la ei.

• Planificaţi întâlniri regulate

O dată pe lună stabiliţi o activitate pe care să o faceţi­ împreună – un hobby, o ieşire la un film sau în parc. cu timpul, acestea devin un obicei, un ritual care vă leagă unul de celălalt.

Ieșiți la o cafea sau luaţi masa în oraş în mod regulat. Obiceiul prinde rădăcini şi vă permite să vă deconectaţi de stresul cotidian împreună.

• Vacanţe împreună

Să mergeți împreună cu prietenii în vacanţă poate crea experienţe plăcute, pe care vi le puteţi aminti de-a lungul timpului. Dacă planificaţi cu atenţie, călătoria vă va rămâne în minte ca un timp petrecut împreună relaxaţi, fără griji.

• Păstraţi comunicarea deschisă

Dacă nu aveţi timp să vă întâlniţi, cel puţin sunaţi, să ştiţi unul de celălalt. Să păstrați contactul telefonic sau prin e-mail puteţi să o faceți oricând. Sunați des şi veți vedea cum se leagă prietenia.

Fiţi flexibili –  uneori apar schimbări de ultim moment, planurile se pot schimba. Acceptaţi acest lucru şi nu vă supăraţi. Dacă apare un conflict, poate e nevoie de o perioadă de distanţare, pentru a evita confruntarea deschisă sau poate vorbele grele. După revenire, este posibil să nu mai fie nevoie să redeschi­deţi discuţia.

Fiți împreună şi în perioadele grele

Din păcate, viaţa este plină şi de momente grele, de experienţe neplăcute. Fiți acolo pentru prieteni, să aibă un umăr pe care să plângă a­tunci când suferă o pierdere, au un necaz, un moment dificil la serviciu sau când sunt bolnavi. Să împărtăşiți şi durerea este cel mai bun mod de a arăta cuiva că vă pasă. Asta va face prietenia mai puternică decât orice altceva.

Nimic nu întăreşte o prietenie mai mult decât împărtăşirea experienţelor de viaţă. Nu pentru asta sunt prietenii?

Pericolul unei prietenii îl reprezintă sfârșitul

Cum puteţi schimba cursul prieteniei în aşa fel încât să nu se temine? Există soluţii pentru asta?

Mulţi oameni intră în viaţa dvs. în timpul unei vieţi. Pe unii nu îi ţineți minte, unii trec pentru puţin timp, şi vi-i amintiți. Dar unii, cei mai puţini, devin o parte din viaţa zilnică, o parte din dvs. Toate speranţele, temerile, bucuriile şi frământăile de zi cu zi cu cine le împărtășiţi ? Cu prietenii!

Prietenii sunt cei la care puteţi apela şi în perioadele în care vă merge bine, dar şi mai puţin bine. Aceştia sunt cei mai buni. Prie­teni pe care ştiți că puteţi conta în orice situație, care fac parte din viaţa dvs., indiferent de distanţă și față de care există o puternică apropiere și o conexiune la un nivel foarte ridicat.

Opinia specialistului

După Bob Carver, psihoterapeut, prietenia se termină din mai multe motive:

• Aşteptări neexprimate;

• Comunicare săracă;

• Lipsa atenţiei acordate celuilalt sau puţină atenţie.

Lilian Rubin afirmă în cartea sa „Just friends says“ că „este adevărat că prietenii se acceptă unii pe alţii atâta timp cât rămân în esenţă aceeaşi care au fost când s-au cunoscut sau se schimbă în direcţii similare. Dacă se schimbă sau cresc în moduri diferite sau incompatibile, prietenia este foarte posibil să se piardă“.

Indiferent de cauză, de când sau cum se sfârşeşte prietenia, există întotdeauna durerea pierderii. Când nu mai poate fi făcut nimic, este important să vă consumați durerea şi să o simţiți din plin. Apoi puteţi încerca să vă faceți noi prieteni.

Este binecunoscut deja faptul că excesul de sare poate dăuna sănătății. Și, din păcate, în zilele noastre, cei mai mulți dintre noi au tendința să consume o cantitate prea mare din acest popular condiment. La fel de adevărat, însă, este că nu putem trăi fără sodiu, care este esențial dezvoltării normale a corpului și fără de care celulele nu ar putea funcționa.

Sarea dă gust mâncării, dar nu trebuie să abuzăm / Foto: Photoland/Photononstop

• Nici prea mult, nici prea puțin

O linguriță rasă de sare (care este, de fapt, clorură de sodiu) conține aproximativ 2400 mg de sodiu, adică o cantitate suficientă pentru a acoperi nevoile zilnice ale unei persoane sănătoase.

Persoanele active, care practică un sport sau depun efort fizic intens, precum și cele care transpiră mult au nevoie de un pic mai mult sodiu, pentru că o parte din acest element se elimină prin sudoare. Pe de altă parte, însă, puțini știu că numeroase alimente (carne, fructe, legume, ouă, produsele lactate) conțin în mod natural o cantitate suficientă de sare, așa încât, pentru a ne asigura necesarul zilnic de sodiu, nu ar mai fi nevoie să adăugăm sare în mâncărurile preparate acasă. Din nefericire, mulți dintre noi consumă o cantitate de sare două – trei ori mai mare decât ar fi necesar.

• Riscuri

La ce afecțiuni ne expunem consumând sare în exces? Hipertensiune arterială, risc de infarct de miocard și de accident cerebral vascular, osteoporoză (consumul mare de sodiu antrenează pierderi importante de calciu din organism), calculi renali, obezitate.

Sigur, ideal ar fi să nu depășim necesarul zilnic de 3 – 5 g de sare, dar este evident că nu vom putea face acest lucru dintr-odată, pentru că alimentele ni s-ar părea lipsite de gust. Totuși, dacă vom începe să adăugăm tot mai puțină sare în mâncare, treptat, ne vom obișnui să consumăm alimentele mai puțin sărate.

Citiți cu atenție etichetele preparatelor alimentare cumpărate. Toate ingredientele indicate prin cuvinte precum „sare“, „sodiu“ sau „bicarbonat de sodiu“ trădează că în acel produs a fost adăugat sodiu. Evitați preparatele care conțin multă sare: mezeluri, afumături, saramuri, conserve, preparate fast-food etc. Când gătiți, puteți înlocui sarea cu diverse condimente și mirodenii (mărar, pătrunjel, cimbru, piper etc.) sau chiar cu alge comestibile.

Rețineți că 1 gram de sare este compus din 400 mg sodiu și 600 mg clorură.

Text: Angela Cîlțan

Câtă sare conțin alimentele

• o cească de lapte cu 1% grăsime – 130 mg;

• o felie de pâine din grâu integral – 150 mg;

• o lingură de parmezan – 100 mg;

• o linguriță de margarină – 30 mg;

• 125 g ton din conservă – 270 mg;

• o jumătate de bol de müsli – 300 mg;

• 50 g de jambon – 1000 mg;

• 30 g de camembert – 600 mg.

În anumite cazuri, băile medicinale sunt foarte eficiente / Foto: Hubert Burda Medien

Băile se practică de obicei alternativ, o dată pentru mâini, o dată pentru picioare și se prepară cu plante adecvate afecțiunii ce urmează a fi tratată.

• Efectul terapeutic al apei

Cădura apei și substanțele introduse în baie (infuzii sau decocturi de plante, uleiuri esențiale, sare marină) generează nu doar o reacție locală, la nivelul mâinilor sau al picioarelor, ci și una generală, a întregului organism. Acest lucru se datorează pielii, care are o structură complexă ce cuprinde o rețea vasculară vastă și numeroși receptori nervoși. Temperatura apei provoacă dilatarea vaselor de sânge și accelerarea circulației sanguine, ceea ce conduce la creșterea frecvenței cardiace. De asemenea, în timpul băilor terapeutice, respirație devine frecventă și superficială, musculatura se relaxează, spasmele sunt calmate, procesele inflamatorii se reduc, metabolismul este stimulat.

• Băi cu plante

Băile cu plante medicinale se fac de obicei la o temperatură de 37° C – la o temperatură mai mare, substanțele eliberate de plante se volatilizează. Cum preparați infuzia? Puneți doi pumni plini din amestecul de plante recomandat în trei litri de apă, fierbeți 5 minute, apoi acoperiți vasul și lăsați să infuzeze 10 minute. Filtrați plantele și folosiți doar decoctul obținut. Nu aruncați această soluție, căci o puteți refolosi și următoarele 2 – 3 zile, cu condiția ca înainte să o utilizați să o mai dați într-un clocot.

Pe durata băii (5 – 10 minute) aveți grijă ca temperatura apei să rămână constantă, adăugând apă caldă atunci când este nevoie. După fiecare baie, acordați-vă o perioadă de odihnă de o jumătate de oră, pentru a-i permite organismului să-și încheie procesele începute.

• Ce putem trata?

Iată câteva dintre afecțiunile pentru care sunt recomandate băile parțiale, precum și plantele pe care le puteți folosi în fiecare caz în parte. Aceste plante pot fi folosite și pentru băi complete: puneți doi pumni de amestec de plante într-un săculeț de pânză, închideți bine săculețul la gură și scufundați-l în apa din cadă. La finalul băii, vă puteți fricționa pielea cu acest săculeț plin cu plante.

Dureri și inflamații articulare. Faceți un amestec în părți egale (câte 50 g din fiecare plantă) din: flori de crețușcă, frunze de frasin, frunze de coacăz, frunze de mesteacăn, urzică și coada-calului. Aceste plante au efect antiinflamator și de calmare a durerii (crețușca este chiar considerată aspirina naturală). Faceți dimineața o baie de mâini, iar seara una de picioare. Repetați mai multe zile la rând, până când durerea dispare. Tot pentru durerile artritice și reumatismale sunt recomandate și băile cu ulei esențial de ienupăr sau de cimbru. Adăugați 5 – 6 picături de esență în apa caldă și cufundați mâinile sau picioarele pentru 10 minute.

Nervozitate, stres, insomnie. Amestecați frunze de melisă, frunze de portocal, frunze de maghiran, flori de lavandă, câte 50 g din fiecare plantă. Puneți 2 pumni de amestec la 3 litri de apă, fierbeți 5 minute, apoi infuzați 10 minute. Faceți o baie de picioare seara, cu o jumătate de oră înainte de culcare. În locul plantelor puteți folosi 5 – 6 picături de ulei esențial de lavandă sau de tei.

Răceală, bronșită, infecții respiratorii. Amestecați frunze de cimbru, frunze de cimbrișor de câmp, flori de nalbă de pădure, flori de lumânărică, câte 50 g din fiecare și preparați infuzia în modul descris mai sus. Faceți băi calde de două ori pe zi, până la ameliorarea simptomelor.

Sindromul mâinilor și al picioarelor reci. Pentru a stimula circulația sangvină la nivelul extremităților, dar și pentru a alunga senzația de picioare grele și obosite, faceți băi parțiale cu un amestec din: frunze de viță-de-vie, flori de coada-șoricelului, frunze de alun, frunze de nuc, frunze de urzică (câte 50 g din fiecare). Faceți câte două băi de mâini și de picioare pe zi, timp de 3 – 4 săptămâni.

Eliminarea toxinelor. În paralel cu băile parțiale pentru mâini și pentru picioare puteți face din când în când și câte o baie de șezut, care favorizează eliminarea toxinelor și îi redă vitalitatea organismului. Puteți face o asemenea baie folosind o infuzie prepată cu unul dintre amestecurile de plante amintite. Turnați infuzia de plante (deja răcită) în lighean și cufundați-vă șezutul pentru 2 – 5 minute. Apoi, întindeți-vă în pat și odihniți-vă 20 de minute. Nu va dura mult și veți constata că organele de eliminare (piele, rinichi, intestin) încep să lucreze intens.

Băi cu sare marină

Foto: Photoland/Botanica

Băile cu sare marină sunt indicate în afecțiuni reumatismale cronice, artroză, spondilită anchilozantă, discopatie lombară și cervicală, dureri musculare, nevralgii, mialgii, entorsă, luxație, boli ginecologice (inflamație cronică a uterului, sterilitate, unele tulburări menstruale).

Pentru o baie parțială diluați 25 g de sare marină într-un litru de apă, la temperatura de 36 – 37º C și cufundați mâinile sau picioarele pentru 10 – 20 de minute. Pentru baie generală, folosiți 300 g sare marină la 50 litri de apă.

Levănțica – o plantă minune

Lavanda trateaza multe afectiuni / Foto: Hubert Burda Medien

Lavanda (cunoscută și sub numele de levănțică) este apreciată încă din cele mai vechi timpuri pentru proprietățile sale antiseptice, cicatrizante, antibacteriene, analgezice, diuretice, sedative, antispastice și antireumatismale. Lavanda are, însă, și reputația de a trata insomnia, indigestia, durerile de cap, infecțiile respiratorii, durerile musculare, unele afecțiuni ale pielii.

Rețete

• Migrene și vertij. Lavanda este suverană în tratarea migrenelor și a vertijului. Dacă vă confruntați cu asemenea neplăceri, puneți o linguriță de flori de lavandă în 200 ml apă clocotită, acoperiți vasul și lăsați să infuzeze 10 minute. Beți 3 căni pe zi, între mese.

• Constipație însoțită de balonări. Peste 1 – 2 lingurițe de flori de lavandă uscate puneți 200 ml apă fierbinte, acoperiți vasul și lăsați să infuzeze 5 – 10 minute. Beți 3 căni pe zi.

• Eczemă. Vă puteți prepara singură un ulei de masaj cu levănțică: puneți 4 linguri de flori de levănțică în două pahare cu ulei de măsline presat la rece. Țineți amestecul la baie de aburi timp de 2 ore și amestecați din când în când. Apoi, luați amestecul de pe foc și lăsați-l să macereze 24 de ore. Cu un pic de ulei aromat masați zonele afectate de eczemă de 3 ori pe zi.

• Indigestie, depresie, epuizare nervoasă. Preparați o infuzie cu o linguriță de flori uscate la 250 m apă clocotită. Acoperiți vasul și lăsați să infuzeze 10 minute. Beți câte o cană de trei ori pe zi.

Uleiul esențial de lavandă

• Răceală, sinuzită. Turnați 1 – 2 picături de lavandă pe o batistă și inhalați aroma (țineți batista la o depărtare de 10 – 15 cm de nas).

• Probleme dermatologice (tăieturi, înțepături de insecte, arsuri, acnee, urticarie). Turnați pe o compresă de tifon 1 – 3 picături de ulei esențial și aplicați compresa pe zona afectată.

• Reumatism, contractură musculară, dureri de cap. Masați zona dureroasă cu un amestec din 15 picături de lavandă omogenizate în 30 ml ulei de măsline extravirgin.

• Paraziți intestinali. Mâncați o bucățică de zahăr pe care ați pus o picătură de esență de lavandă. Repetați timp de 2 – 3 zile.

• Insomnie. Picurați o picătură de esență pe pernă, înainte de a vă culca.

• Oboseală, migrenă, iritații ale pielii. Faceți o baie caldă în care turnați 5 – 8 picături de ulei esențial de lavandă.

• Purificarea aerului. Puneți în lampa de aromoterapie 1 – 2 picături de esență și lăsați aroma să se difuzeze în aer timp de 30 de minute.

Text: Angela Cîlțan

Foto: Shutterstock

Funcțiile CLA
În mod natural, acidul linoleic conjugat este întâlnit în produsele lactate și în carnea de vită. Completarea unei diete zilnice cu CLA poate fi realizată prin utilizarea unor suplimenți alimentari având la bază acidul linoleic conjugat. Această substanță utilizată în numeroase regimuri de slăbire împiedică depunerea grăsimii în organism și produce arderea acesteia prin utilizarea ca sursă de energie. De asemenea, acidul linoleic conjugat poate să inducă o redistribuire a țesutului adipos în corp, determinând o reducere semnificativă a stratului de grăsime de pe abdomen și de pe membrele inferioare. Atunci când consumul de CLA este asociat exercițiului fizic și unor diuretice naturale cu rol în eliminarea acumulărilor de apă din organism, aceasta poate duce în timp la dispariția celulitei.

Avantajele CLA
Printre efectele benefice ale consumului de alimente bogate în CLA se numără facilitarea eliminării grăsimilor din organism, menținerea masei musculare, reducerea depozitelor de grăsimi și, în cele din urmă, obținerea siluetei mult dorite.
Acidul linoleic conjugat aflat în suplimentele alimentare influențează favorabil metabolismul, ajutând la arderea grăsimilor chiar și în timpul somnului, micșorează nivelul colesterolului nociv favorizând apariția celui recomandat și crește capacitatea de apărare a organismului. Pentru obținerea de rezultate privind reducerea greutății, acest acid gras trebuie asociat unei diete cu conținut caloric scăzut, prin consumarea fibrelor vegetale și a unui aport crescut de lichide.

Cristian Niculescu

Foto: Shutterstock

Diagnostic și tratament
Deformările septului pot fi spontane, ca urmare a unui viciu de dezvoltare în perioada copilăriei sau posttraumatice, atunci când sunt cauzate de luxații sau de fracturi nazale. Doar 6 – 8% din populație nu prezintă niciun fel de modificare a septului nazal, afecțiunea fiind cauza a 33% dintre cazurile de obstrucție nazală la adulții cu probleme de respirație. Din punct de vedere anatomic, deformările septului pot fi de trei feluri: deviații, îngroșări sau luxații. Formele severe pot determina simptome permanente, precum obstrucția uneia sau a ambelor nări, respirația zgomotoasă în timpul somnului, infecțiile sinusurilor ca urmare a drenajului precar sau sângerările nazale.
Medi­cația se adresează în general patologiei asociate și constă în utilizarea decongestionantelor nazale în cazul rinitelor și a antibioticelor pentru infecțiile sinusurilor. Intervenția chirurgicală efectuată cu scopul de a îndrepta un sept nazal deformat și de a elimina obstrucția căilor nazale poartă denumirea de septoplastie. După efectua­rea testelor de sânge, a investigațiilor radiologice, EKG și consultului preanestezic, pacientul intră în sala de operație, întreaga procedură chirurgicală având o durată de aproximativ 60 de minute și practicându-se sub anestezie generală. După septoplastie, pacientul va menține tamponamentul nazal timp de 24 de ore.

Septoplastia
Testele de măsurare a glicemiei, transaminazele hepatice, acidul uric și hemoleucograma se numără printre analizele necesare fiecărui pacient înainte de efectuarea operației. Electrocardiograma se efectuează în vederea administrării anes­teziei generale. Operația constă în remodelarea septului pentru obținerea unui spațiu respirator suficient și a unei căi libere de evacuare a secrețiilor nazale. Nu trebuie consumate mâncare sau băutură cu câteva ore înainte de operație. Timp de 24 de ore după operație pacientul rămâne sub supraveghere medicală, urmând a respecta la externare recomandările medicului, privind evitarea efortului fizic intens, a expunerii la medii toxice cu noxe și alergeni sau la temperaturi extreme. Nu trebuie făcute băi sau dușuri fierbinți. Vindecarea completă are loc după aproximativ două săptămâni.

Consultant: Dr.Drăgan Irina, Medic specialist ORL – EUROCLINIC

Redactor: Cristian Niculescu

Foto: Shutterstock

Cauze și tratament
Cauzele care pot determina scăderea temperaturii în extremitățile corpului pot fi numeroase, de la intoxicații, boli inflamatorii, hipotiroidism sau reducerea nivelului de fier din organism, până la anemii, neuropatii și artrite. O circulație bună se poate obține și prin activități precum gimnastica, mersul pe jos și anumite sporturi individuale sau de echipă. Atunci când activitatea mușchilor este redusă, circulația sanguină este dereglată, articulațiile membrelor devenind rigide și dureroase.
În general, este recomandat consumul lichidelor și a alimentelor bogate în potasiu și în magneziu. Sucul de mere conține pectină, care scade colesterolul și stimulează circulația sângelui. Usturoiul are efect vasodilatator prevenind formarea cheagurilor sau a trombozei. Alte plante cu rol antispasmodic folosite în tratamentul fitoterapeutic sunt mesteacănul, păducelul, rozmarinul, cimbrul sau vâscul. Unul dintre cele mai cunoscute remedii este reprezentat de extractul din frunze de ginkgo-biloba. Acesta stimulează circulația sângelui în zona craniană, menținând elasticitatea venelor, întărind membrana celulelor sanguine și evitând instalarea aterosclerozei. Cu rol vasodilatator, extractul de ginkgo-biloba are efect antioxidant, acționând asupra creșterii fluxului de sânge spre creier și spre membre, contribuind la vascularizarea zonelor afectate. În combinație cu magneziul, gingko-biloba dezvoltă un efect pozitiv asupra aparatului cardiovascular și a sistemelor nervos și muscular.

Cristian Niculescu

Foto: Shutterstock

Body Jet
Inventat în anul 2000 în Germania, sistemul Body Jet a fost achiziționat de Spitalul Euroclinic din București, fiind singurul de acest tip din țară. Comparativ cu metoda chirurgicală clasică, acest aparat poate extrage o cantitate mai mare de 3 kg de țesut gras în cadrul unei singure operații. Dispozitivul introduce în partea anatomică supusă operației canule fine, care au între 2,4 și 3,8 mm, prin interiorul cărora circulă jetul de apă. Apa utilizată pentru a diseca grăsimea din zona subcutanată conține un amestec de două anestezice cu efect local, unul cu rezultat imediat și de scurtă durată și un al doilea lent, cu efect pentru o perioadă de 12 ore. Ambele sunt folosite într-o concentrație care nu determină reacții secundare și țin sub control durerile postope­ratorii. Pacientul, care rămâne, astfel, treaz pe tot parcursul operației, poate colabora și reacționa la indicațiile medicului, ușurând munca aces­tuia. Întrrucât procedeul utilizării apei în desprinderea grăsimii de restul țesuturilor nu lezează vasele sanguine și zonele inervate, operația decurge fără sângerări și tumefieri ulterioare, acest lucru generând o refacere rapidă a organismului. Raportat la procedura clasică de liposucție, timpul pe care pacientul îl petrece în sala de operație se reduce la jumătate, ca urmare a utilizării disecției hidrice.

Efecte și avantaje
Indiferent de metoda practicată, organismul nu mai depozitează țesut gras în zonele corpului în care a fost efectuată lipoaspirația, spațiul gol fiind înlocuit cu țesut conjunctiv cu rol în blocarea apariției celulelor adipoase. Astfel, surplusul de grăsime se intensifică în alte părți ale corpului, putând genera anumite diformități inestetice.
O săptămână după opera­ție pacientul trebuie să nu meargă la serviciu, să nu stea prea mult timp în picioare și să evite dușul în primele trei zile, din cauza pericolului de infecție favorizat de desprinderea pansamentelor.
Metoda liposucției cu jet de apă poate fi utilizată și ca adjuvant în operații mai complexe, permițând mobilizarea țesuturilor fără utilizarea disecției sau a tuburilor de dren. Avantajele, în comparație cu metoda clasică, sunt reprezentate de eliminarea riscurilor anesteziei totale, efectuarea operației în ambulatoriu, menajarea țesuturilor și eliminarea riscurilor de embolie.

Consultant: Medic primar Rodica Cruțescu – Chirurgie Plastică și ­Reconstructivă – EUROCLINIC

Redactor: Cristian Niculescu

Foto: Hubert Burda Medien; Hepta

Extractul de Ginkgo biloba
Varianta fitoterapeutică de tratament este una dintre cele mai sănătoase și mai rapide metode de recuperare a energiei zilnice. Din multitudinea plantelor medicinale cunoscute, cel mai eficient remediu pentru îmbunătățirea sistemului cir­­culator este reprezentat de extractul din frunze de Ginkgo biloba. Acest arbore, cu o istorie veche de sute de milioane de ani, este asociat vieții îndelungate și rezistenței în cadrul mediului poluat. Frunzele de Ginkgo biloba au o influență pozitivă asupra circulației sanguine, contribuind la creșterea fluxului de sânge spre creier și spre extremitățile membrelor. Extractul obținut prin tehnologii moderne poate fi folosit și în tratarea problemelor respiratorii, a anginei pectorale, a tensiunii arteriale crescute sau a durerilor de stomac.

Cristian Niculescu

Foto: Hubert Burda Medien; Hepta

OMS în lume
În prezent, Organizația numără 193 de țări și 2 sta­te membre asociate. Reprezentanți ai fiecărei țări cooptate în structurile organizației iau parte la reuniunea anuală de la Geneva, întrunire în cadrul căreia sunt stabilite zonele geografice cu probleme prioritare, bugetul organizației, tema de sănătate aflată în dezvoltare pentru lansarea de noi proiecte și sporirea nivelului de cunoștințe medicale, la nivel populațional. Ziua de 7 aprilie a continuat să fie sărbătorită începând cu anul 1950, în majoritatea statelor lumii, ca Zi Internațională a Sănătății. Printre anii care au contabilizat evenimente majore pot fi menționați: 1952 – cu dezvoltarea primului vaccin al poliomelitei; 1967 – cu primul transplant de inimă realizat de către chirurgul sud-african Christiaan Barnard; 1979 – cu eradicarea variolei sau 1983 –  cu identificarea HIV de către specialiști ai celebrului institut Pasteur din Franța.

În România
Anul acesta, Ziua Mondială a Sănătății se desfășoară sub deviza „Salvați vieți. Spitale sigure în urgențe“, trăgând un semnal de alarmă în privința facilităților și a siguranței oferite în cadrul spitalelor de urgență din lumea întreagă, atunci când au loc conflicte sau se produc cataclisme naturale. Prin semnarea unui acord de colaborare bienală cu Ministerul Sănătății, Biroul Regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății a stabilit un plan strategic pe termen mediu, care urmărește priorități precum întărirea sistemelor de informații privind supravegherea și controlul bolilor netransmisibile, asigurarea calității în serviciile de sănătate, supravegherea programelor de imunizare, îmbunătățirea controlului bolilor transmisibile și oferirea de informații populației privind posibilitățile de nutriție și dietă adecvate.

Cristian Niculescu

Foto: Hepta

Consumul de pește
Principalul avantaj al consumului de pește îl reprezintă grăsimile din seria acizilor grași esențiali, omega 3. Acestea protejează sistemul nervos, stimulează dezvoltarea capacității intelectuale și ajută la funcționarea corespunzătoare a aparatului cardiovascular. Oamenii de știință au observat că locuitorii din zonele reci ale globului, care consumă pește des și în cantități mari, prezintă riscul apariției infarctului de miocard de câteva sute de ori mai mic decât cei care trăiesc în regiunile intens dezvoltate. De altfel, specialiștii în nutriție recomandă consumul a cel puțin două porții de pește săptămânal, din specii cum sunt somonul, heringul, codul sau macroul.

Omega 3
Acest factor, care normalizeză tensiunea arterială, reglând consistența sângelui și regenerând celulele hepatice, poate fi întâlnit cu precădere în carnea de pește, dar și în plante sau suplimente alimentare create în acest scop. Grăsimile polinesaturate Omega 3 conțin două tipuri de acizi, cel eicosapentanoic (EPA) și cel docosahexaenoic (DHA). Începând cu anul 2004, alimentele cu conținut EPA și DHA au fost recunoscute oficial ca având legătură cu reducerea riscului bolilor cardiace. Și în plante sau în produse derivate din acestea, precum nucile, semințele de in sau uleiul de rapiță există surse de grăsimi Omega 3, cunoscute ca acid alpha-linolenic (ALA). Acest acid nu este, însă, atât de eficient precum cel extras din pește sau aflat în compoziția diferitelor suplimente alimentare.

Cristian Niculescu